Acum vreo doi ani, se intampla sa stau de vorba cu o colega de serviciu, cu care nu aveam prea mare tangenta. Ea, la randu-i mare lingusitoare pe langa altele, imi povesteste incantata, ca, aflata in vizita la o anumita colega, cu care se impaca ea foarte bine, mi-au vazut prajiturile si au ramas cu pofta.
Intreb: ,,Care prajituri?’’, la care ea ma lumineaza imediat: ,,Alea de pe facebook!’’. Zambesc- sa zicem!- recunoscatoare si inchei conversatia.
Cea cu care imi vizionase ea prajiturile, desi eram in lista ei de ceva timp, nu-mi daduse niciodata niciun like. Da, stiu ce ziceti, ce daca?! Da , asa am zis si eu, pana la intamplarea cu pricina.
Eu imi imaginam ca, daca se intampla sa imi vada careva prajiturile alea pe care le fac eu pentru ai mei cand mai am cate un chef, exista posibilitatea sa apese butonul ala de ,,like’’, mai ales daca le-a si placut privelistea.
Niciodata nu am postat nimic pentru like-uri. Pentru mine este o joaca. Ma joc cu prietenele mele cele mai bune, pe care le etichetez si le invit sa-si dea cu parerea. Si lor, de regula, le place. Ce daca am mai ars eu placinta? Ce daca nu le place ca am pus stafide in macaroane? Like-ul ala are o functie sociala, nu trebuie sa fie ceva extrem de serios. Cand postezi ceva, este logic ca unora sa le placa si altora nu, dar nu trebuie sa ne apucam sa facem discutii pe marginea celor postate de ,,prietenii’’ din lista noastra.
Nu zic ca trebuie acuma sa mintim! Dar ce sunt postarile astea? De la ideea asta trebuie sa pornim! Unii posteaza sa se joace, altii sa oftice. Altii se simt superiori si nu dau like. Sau sunt invidiosi. Eu zic ca asta e cea mai mare categorie, a invidiosilor. Se uita la ceea ce posteaza neamurile sau prietenii si nu dau ,,like’’, ca sa nu li se urce alora la cap, probabil.
Dar cand ii auzi apoi cum ti-au analizat pozele si iti mai si imaginezi ce comentarii faceau intre ei, cu pozele alea ale tale in fata, mai ca-ti vine sa le zici vreo doua.
Asa si cu mine. Nu voiam like-uri, dar m-a deranjat sa aud ce faceau colegele mele, care nu-mi dadusera in viata lor un singur si amarat like.
Oameni buni, like-ul este, asa cum va ziceam, o forma de politete. Cand un om din lista ta de prieteni posteaza ceva, iti arata acel ceva, iar tu, ca un om politicos, simte-te si da-i un like, altfel de ce mai sunteti ,,prieteni’’? Sau daca nu ii dai, nu mai lua la rand albumele si nu le mai analiza in detaliu. Ori, ori!
Ma gandesc ca de-aia nu a pus facebook-ul si un buton ,,dislike’’! E o retea sociala, e un loc in care oamenii comunica, nu stau sa isi faca reprosuri sau sa fie critici cu ceea ce fac cei din listele lor.
Dezamagita maxim de purtarea celor doua colege, i-am spus ,,pas’’ celei care avea cont , iar pe cealalta am iertat-o la un moment dat, pe principiul ,,Iart-o, Doamne, ca nu stie ce face!’’
Din pacate, de atunci am inceput sa postez intentionat doua categorii de lucruri: unele despre care stiu sigur ca ii oftica pe unii asa-zisi prieteni ai mei si altele, chestiuni pe care le impartasesc sufleteste cu bunele si adevaratele mele prietene. Dar nu am incetat sa postez prajituri, poate mai bune decat cele de acum cativa ani!
SURSA: https://atticia.wordpress.com/2015/08/17/de-nu-iti-dau-unii-like-2/
