Copiii nu sunt lucruri, sunt persoane mai mici, cu propriile sentimente, emotii, sensibilitati. Sunt inocenti, curiosi, tematori, emotivi, si tot ce li se intampla in viata este atat de nou pentru ei, mai ales in primii ani, asa incat trebuie sa fie inconjurati cu multa dragoste si intelegere de catre parinti si ceilalti membri ai familiei lor. Teama este cea care ii poate face pe cei mici sa resimta mai putina incredere in ei, ceea ce adultii nu trebuie sa uite vreo clipa.
Ei nu exista pentru a sustine frustrarile parintilor sau pentru a le oferi suport emotional, ci dimpotriva, ei sunt cei care au nevoie sa fie sustinuti de adultii din jurul lor. De aceea, mama si tata, precum si bunicii, trebuie sa lase deoparte orice si sa incerce sa le dea incredere in fortele proprii, sa ii incurajeze sa se descopere si sa descopere viata, prin ochii lor, nu ai celorlalti.
Poti sa ii dai copilului orice, oricat, dar fara iubire el nu va creste un om bun, empatic. Spune-i des ,,te iubesc’’, nu te feri sa iti arati sentimentele fata de omuletul de langa tine. Arata-i afectiune in orice imprejurare, arata-i cat de important este pentru tine. Nu te duce niciodata la culcare suparata pe el sau invers. Faceti din aceasta un ritual al vostru, pe care sa il respectati cu strictete. Mangaie-l, alinta-l, tine-l in brate. Va creste puternic, pentru ca te va sti mereu aproape. Si va fi, la randul sau, un om cald, prietenos.
Pentru orice intreprinde, copilul are nevoie de apreciere. Chiar daca nu deseneaza foarte frumos, chiar daca s-a mai incurcat la poezia de la serbare, arata-i si spune-i ca esti mandra de el. In acest fel, ii vei arata ca a reusit, ca poate. Vei vedea ca din zi in zi va deveni mai bun, mai atent la sarcinile pe care le primeste, tocmai din dorinta de a te multumi si de te face sa il lauzi. La varsta mica, nu poate fi vorba de propriile aspiratii. Visele lui se vor lega de gradul in care te multumeste pe tine, mama lui. Lipseste motivatia intrinseca. Acest lucru se va schimba pe masura ce va creste, dar, chiar si adult fiind, va tanji dupa aprobarea si aprecierea ta.
Ca sa cresti un om echilibrat, trebuie sa ii arati ce e bine si ce e rau. Nu te jena sa ii ceri iertare copilului tau de cativa anisori. Nu e nimic gresit sa ii ceri iertare sau sa iti ceri scuze in fata copilului. Exemplul personal este cea mai eficienta forma de educare la varstele mici. Trebuie sa stie ca, atunci cand cineva greseste, trebuie sa recunoasca acest lucru. Vazandu-te pe tine cum te comporti, te va copia si va intelege in timp rolul acestui comportament responsabil.
Greselile sunt omenesti. Nu e niciun om care sa nu fi gresit, cu voie sau fara voie, asa cum apare si in invataturile crestine. Dar nu are importanta daca esti sau nu o persoana religioasa sau carei religii ii apartii. Asa ca trebuie sa il intelegeti pe copilul tau, sa accepti faptul ca si el mai poate gresi, ca oricine, dar ca trebuie sa il ierti. Spune-i ca il ierti, explica-i ce a gresit si cum ar fi trebuit sa faca sau ce asteptari ai de la el. Nu conteaza cat de mic este. Explica-i pe intelesul sau, in cuvinte simple. In acest fel, va invata sa fie tolerant, sa accepte greselile altora si pe ale sale.
In fiecare zi copilul va solicita toata atentia, cu lucruri mai mult sua mai putin importante. Indiferent daca spune ceva real sua daca fabuleaza, asculta-l. Fa-ti timp sa stai de vorba cu copilul tau, sa asculti orice il framanta, pentru ca pentru el este important. Asculta-l, insa, cu adevarat. Luati cu problemele cotidiene, este posibil sa nu maia veti dispozitia de a asculta toate intamplarile de la gradinita sau de la scoala sau ultimele noutati legate de papusa preferata, dar trebuie sa intelegeti ca este vital sa stati de vorba cu copilul vostru. In acest fel veti sti ce si cum gandeste, veti putea identifica anumite probleme la timp si ii veti acorda toata atentia de care are nevoie.
Si la varste mai mari trebuie sa ascultati cu atentie. Povestile copiilor vostri sunt o sursa importanta de informare. Veti fi la curent cu anturajul, iubitii sau iubitele, intamplarile de la liceu sau de la facultate etc.
Indiferent de cat de mult va iubiti copiii, trebuie sa invatati sa ii responsabilizati. Spuneti-le care sunt sarcinile lor in familie sau in afara ei. Copilul trebuie sa auda de la voi care le sunt responsabilitatile, conform varstei lor. explicati-le in detaliu, dati-le sarcini usoare, atunci cand sunt foarte mici, ca sa le poata duce la capat si sa aiba acel sentiment de implinire sufleteasca. Sarcinile prea grele pot crea insatisfactii, deloc benefice evolutiei lor. Cu timpul, responsabilitatile pot creste, gradual, sau se pot diversifica. Nu uitati ca aceste lucruri trebuie sa acopere arii diverse si ca nu trebuie sa le ocupe tot timpul, mai ales pe cel destinat jocului si odihnei active.
Copiii isi pot fixa uneori teluri prea inalte. Daca el crede ca la un test poate lua numai 8, tu spune-i ca are toate sansele sa ia 10. Este important sa ii spui ca are tot ce ii trebuie pentru a reusi in viata. Daca are un tel si tu nu ii arati ca el poate mai mult, se va plafona, se va limita, pana va ajunge sa nu mai viseze.
Meseria de parinte este foarte grea, dar foarte frumoasa. De tine depinde cum iti cresti si formezi copilul. Fii alaturi de el, fii un model real si vei fi mandra mama a unui adevarat om!
sursa foto: Pinterest
