Simbolul sacru al căsătoriei, sfințită în biserică și strâns legată de inima îndrăgostiților, verigheta a fost considerată încă din Evul Mediu un inel cu puteri magice benefice, fiind folosită în diverse ritualuri neobișnuite.
Verigheta constituie încă, pentru multe cupluri căsătorite, bunul lor cel mai de preț. Pierderea sau ruperea ei nu este o simplă pagubă, ci un avertisment de rău augur, un semn al destinului că mariajul se poate destrăma sau că soțul ar putea muri în viitorul apropiat. Există credința că, după ce preotul a sfințit verigheta și ți-a pus-o pe deget, nu trebuie să o mai dai jos niciodată, pentru că ea îți protejează dragostea și căsnicia. Cu toate acestea, există câteva situații în care femeile din trecut își scoteau verigheta de pe deget pentru a o folosi în diverse ritualuri de dragoste și sănătate.
Viitorul căsniciei și verigheta
O superstiție veche le învață pe mirese ca, în ziua nunții, să își privească pe furiș mirele prin gaura verighetei și să spună: ”așa cum te văd acum, să nu îmi scapi niciodată din ochi!” În momentele de cumpănă din căsnicie, aruncă verigheta într-o ulcică nouă de lut plină cu apă și urmărește cu atenție cât de mult se tulbură apa.
