joi , 22 iunie 2017
PANTOFII ROSII

PANTOFII ROSII

Da, am avut candva o pereche de pantofi rosii. Ocupau un loc special in garderoba mea, pentru ca erau unici si ma faceau sa ma simt alta. I-am purtat cu mandrie vreo doi ani de liceu. Imi placea felul in care atrageau mereu atentia, intr-o lume conservatoare,  in care totul ar fi trebuit sa fie fad, palid, lipsit de acel … ,,ceva’’.

Cand voiam sa fiu alta, imi punea frumos pantofii rosii, care nici macar nu aveau toc, dar care ma faceau sa ma simt mai inalta, mai aparte, pentru ca simteam ca sunt cu un cap deasupra tuturor. Si cu cata placere ii purtam si la scoala, intr-un liceu la fel de conservator ca vremurile acelea.

Eram, de fel, timida, tacuta si retrasa si ma miram si eu de mine insami, uneori, ce caut eu cu pantofii aia rosii, pe care mi-i cumparasem dintr-un impuls, ce o uimise chiar si pe mama mea. Recunosc, eram si eu la fel de conservatoare si mi se parea adesori ca pantofii mei rosii erau o sfidare, o obraznicie, pe care, curios, imi placea sa o afisez uneori. Si nu ca sa fiu pur si simplu tupeista, ci pentru ca, din cand in cand, voiam sa fiu alta. Iar rosul … nu-mi placuse niciodata, era frumos, dar era prea mult pentru mine.

Anii au trecut si pantofii mei rosii au ramas acolo, uitati, in garderoba mea, pana in ziua in care, aproape fara regrete, i-am aruncat. Nu erau rupti, nu erau stricati, dar crescusem si nu mai aveam nevoie de ei. Nu m-am intrebat prea mult de ce ii arunc, de ce nu ii mai pastrez, si, foarte curios, nu mi-am mai cumparat niciodata pantofi rosii.

Dar intr-o  dimineata, de curand, am vazut, din autobuz, intr-o vitrina, o pereche de pantofi rosii, care mi-au facut cu ochiul. Nici macar nu-i vazusem bine, doar vazusem ca sunt rosii si asta imi fusese de ajuns.

Din ziua aceea, visez la pantofii rosii din vitrina. Am pantofi o groaza si nici macar nu am nevoie de pantofi, dar pantofii rosii ma fac sa visez la ei cu ochii deschisi. Ma si vad in ei, mandra si increzatoare. Culmea, am impresia ca ma vor face sa arat si mai supla, desi stiu bine ca nu va fi asa… Ma visez pasind in ei, mi-e pofta sa ii incalt si sa iau lumea la pas, ca si cand  as avea iar 17 ani si as fi la fel de frumoasa si increzatoare ca atunci. Si, cine stie, poate si visele mele, de mult trecute, vor putea inflori iarasi, la alta varsta, la alt nivel, dar cu aceeasi intensitate, ca acum 20 si ceva de ani. ..Da, e timpul sa incalt, din nou, pantofi rosii!

Voi … la ce pantofi visati?

foto: pinterest